TIRANIA MEDIA

Eliberati-va de tirania actualitatii/ cititul nu dauneaza sanatatii!

vineri, iunie 12


Copiii britanici invata istoria homosexualitatii
Peste 30 de copii de la scoala primara George Tomlinson, din Waltham Forest, estul Londrei, au fost retrasi de la orele de istorie a homosexualitatii, motiv pentru care parintii acestora risca sa fie dati in judecata de conducerea institutiei de invatamant.
Un exemplu este Pervez Latif, care si-a retras fiii, Saleh si Abdur-Rahim, din cauza cursurilor de istorie a homosexualilor si lesbienelor, tema acestei luni la scoala George Tomlinson.
Consiliul scolii a anuntat ca acei copii care au lipsit de la ore vor fi perceputi in comunitate drept intoleranti, informeaza Daily Mail.
"Noi, ca parinti, nu am fost anuntati ca se va intampla asta. Am primit doar o instiintare ca se vor tine cursuri pe diferite teme. Nu vreau ca baietii mei sa invete despre asta.
Am trimis o scrisoare in care am explicat ca imi voi retrage copiii de la scoala si mi s-a raspuns ca alta alternativa nu exista", a povestit Latif.
"Daca voi fi trimis in instanta imi voi sustine punctul de vedere. A fost dificil sa le explic baietilor mei de noua si zece ani de ce i-am retras de la scoala. Este destul de greu sa explici relatiile homosexuale la o varsta asa frageda", a adaugat Latif.
Sursa:Ziare.co, Foto:Daily Mail

 

luni, mai 18

perle in general

PERLE ELEVI:

"Femeile ramaneau acasa in loc de barbati."

"Capitala SUA este Casa Alba."

"Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis 'De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!' dovada ca azi cel mai intalnit nume este Popescu."

"Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate."

"Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889."

"Imparatul avea o gradina si in fund un mar."

"Creierul este un organ oarecum indispensabil capului."

"Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba."

"Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa."

"In cunoscuta balada Miorita, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si
un cioban ce socheaza prin prostia lui."

"Toma Alimos era viteaz pentru ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea."

"Inima este impartita in doua atricule si doua testicule."

"Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele."

"Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata."

"Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui."

"Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere."

"In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa."

"In nuvela La vulturi de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei."

"Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In Scrisoarea a treia se desfasoara batalia de la Rovinari."

"Poemul Miorita circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice."

"Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica."

"Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, mainile, etc, el le-a devenit antipatic acestora."

"Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu."

"La batranete imparatul naste un fecior."

"Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris."

"Vitoria, pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit."

"Podul de la Drobeta Turnu-Severin, a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi."

"Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438."

"Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica."

"In "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel."

"Magda il iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine."

"Agripina nu avea decat doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza pentru ca tot il manca vulturii."

"Punctul este o linie redusa la minimum."

"Semnele de punctuatie explica ca limba romana de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte."

PERLE ALE PROFESORILOR:

"Am sa te frec data viitoare de n-ai sa stii cum te cheama nici cu buletinul in mana."

"Daca v-ati timpit, notati pe ceva, ca asa fac si eu!"

"Voi sunteti 29 de cretini, eu sunt unul singur!"

"Pana sa fie impuscat marele impuscat..."

"V-am jignit eu vreodata, tampitilor!"

"La ora de geografie: Lacul Rosu nu se numeste Rosu pentru ca e rosu, ci pentru ca asa i se spune."

"Cand vin, sa gasesc absentii pe catedra."

"Bai, tipati aicea ca în jungla! Trebuie sa tragem o frontiera sa va separam. Zona tropicala de o parte, clasa XI G de cealata parte."

"Decebal, in loc sa moara, a preferat sa se sinucida."

"La noi sunt niste sporturi nationale: halbere, coniac canoe...."

"Nu tre' sa notati tot ce spun eu. Eu mai spun si prostii."

perle teze nationale 2009

PERLE CLASA A 7-A:

"Alexandru Lapunseanu este un personaj negativ, dar are o personalitate destul de afirmativa. "

"Lapusneanu era insurat pe interes cu o imparateasa.

"O sa-ti para rau, cucoana!..." ( in loc de «Ai sa dai sama, doamna !... « )

"Biletul la loterie nu era muncit, era castigat din prost noroc."

"Lefter Popescu oscileaza intre speranta si disperanta"

"Lefter s-a suit in pod sa caute sacoul disperat..."

PERLE CLASA A 8-A:

" Victoria Lipan a stat nemancata 14 zile.”

"Victoria Lipan nu era moarta, era vie ca viata."

"Victoria Lipan face inmormantarea cu foarte multi oameni, desi erau foarte putini. "

“Nechifor Lipan era mort, dar nu infidel. "

" prezidentului ma duce cu gandul la politicieni, la care singurul adevar este minciuna. "

miercuri, aprilie 29

Funny

Bula vede pentru prima data în viaţă un curcubeu.
- Mama, uite ce reclama frumoasa!




- Bula, de ce este renumit Edison?
- Din cauza descoperirilor sale.
- Bine, bine, dar ce descoperiri?
- Pai lui ii datoram faptul ca daca vrem sa ne ridicam din fata televizorului, nu trebuie sa aprindem o lumanare.

luni, aprilie 27

DETRONAREA CUVANTULUI PRIN TELE-VEDERE


           
                       



                   Ne aflăm în plină şi extrem de rapidă evoluţie multi-media (unificarea într-un singur mediu a cuvântului scris şi vorbit, a sunetului şi a imaginii). Un proces cu multe tentacule (internet, PC, ciberspaţiu), care se caracterizează însă printr-un numitor comun: tele-vederea , şi prin aceasta o tele-trăire a noastră. Fenomenul video îl transformă pe homo sapiens produs de cultura scrisă, într-un homo videns, în care cuvântul e detronat de imagine. Totul devine vizualizat. Tele-vederea schimbă treptat natura omului. Lumea în care trăim se sprijină deja pe umerii firavi ai „video-copilului”: un exemplar foarte recent de fiinţă umană educată de tele-vedere – în faţa unui televizor – înainte chiar să înveţe să scrie şi să citească.


                             Mass-media: amestec de seducţie şi anxietate

Fascinaţie, seducţie, atenţie, îngrijorare, teamă, anxietate, nervozitate, o gamă largă de sentimente şi de raportări pe care le inspiră comunicarea mass-media.
La nivelul omului obişnuit seducţia se simte prin faptul că oamenii au nevoie de mass-media dintr-o multitudine de motive:
     dorinţa dea fi informaţi sau de a „părea” informaţi,
     dorinţa de a nu fi excluşi ca urmare a lipsei de informare,
     nevoia de a fi la curent cu evenimentele, de a avea senzaţia participării la desfăşurarea acestora,
     dorinţa de a avea subiecte de conversaţie comune cu ceilalţi.
Motive amestecate şi aşteptări diverse care se referă la cantitatea de „nou” pe care vrem să o găsim în mijloacele de informare.

Refuzul de a vorbi cu presa devine ştire în sine.

Mass-media şi-a impus propria logică asupra modului în care percepem evenimentele, asupra modului în care ne raportăm la realitate.


             Ştirile se corelează cu:
    pierderea contactului cu lumea reală,
    seducţia”realităţii mediatizate”,
    tirania noului,
    dependenţa de tehnologie,
    povara informaţională,
    şi dominaţia imaginii.

Realitatea lumii nu mai este obiectivă dar face parte din mine însumi
                EA EXISTĂ ÎN MINE -EU EXIST ÎN EA
Societatea contemporană s-a transformat într-o societate condusă de opinie publică.

 

 

             Ştirile reprezintă o modalitate particulară de producere a simbolurilor. Ele creează lumea pe care doar pretind că o descriu, că o reflectă, creând în jurul nostru un mediu simbolic, invizibil, chiar banal, dar nu mai puţin semnificativ.
„Singurul lucru de care peştele nu este conştient este apa în care înoată şi fără de care nu ar putea exista.” (McLuhan)

               „  Ştirile şi adevărul nu sunt totuna. Versiunea reporterului asupra adevărului este propria lui versiune – el priveşte lumea prin lentile subiective, iar noi percepem ceea ce suntem pregătiţi să percepem. Impactul ştirilor există chiar dacă acestea nu sunt adevărate.

„ştirile nu sunt altceva decât o istorie de cea mai bună calitate” (Mark Twain). Ele se ocupă de prezent, şi astfel reprezintă o marfă perisabilă, păstrându-şi caracterul de ştire doar până ajung la publicul interesat.

          Întregul sistem social contemporan a început să-şi piardă capacitatea de a-şi conserva propriul trecut , a început să trăiască într-un prezent perpetuu cu senzaţia schimbării perpetue, să şteargă tradiţiile pe care sistemele de informaţii anterioare au încercat să le menţină într-o formă sau alta. „Mass-media devin agenţii amneziei istorice care ne caracterizează.” (Jameson)
Publicul este cel care conferă putere reporterului, importantă este credibilitatea cu care publicul înzestrează presa.

Între determinismul biologic (ştirea-o nevoie fundamentală, înnăscută a omului) şi determinismul cultural (ştirile-o creaţie relativ recentă, o formă particulară de veşti, noutăţi transmise prin viu grai) „nevoia de ştiri” este o nevoie artificială construită şi dobândită prin socializare.

Interesul fiinţei umane pentru ştiri are rădăcini în preistorie. Dintotdeauna oamenii au comunicat unii cu alţii deoarece comunicarea însemna un avantaj. În prezen există o explozie a comunicării pentru că noi înşine o alimentăm.

                  Ştirile reprezintă un amestec de informaţie şi divertisment. Evenimentele deviante se bucură de mai multă atenţie, sunt procesate mai în detaliu şi sunt memorate mai repede decât cele nedeviante.

          „Citim în ziar că un om a fost jefuit, că un vapor s-a scufundat, că o casă a luat foc, sau că un câine turbat a omorât pe cineva…în felul acesta nu aflăm mai multe unii despre alţii. Pentru o minte de filosof, toate ştirile aşa cum sunt ele acum, nu reprezintă mai mult decât o simplă bârfă, iar cei ce le redactează sunt precum babele care stau de vorbă la un ceai.” ( Thoreau)

                Media încurajează prin excesul de ştiri consumul narcotic, dependenţa.
Hearst: „ întotdeauna publicul va gusta mai mult divertismentul decât informaţia”

              Pagina de ziar este un mozaic(prezentarea simultană a mai multor ştiri), în timp ce radioul şi televiziunea prezintă ştirile în mod linear, ceea ce influenţează percepţia cu privire la ierarhia ştirilor.
Internetul în schimb este la fel un mozaic, însă dispare ierarhizarea ştirilor, evenimentul de ultimă oră nu mia influenţează în mod primordial locul în care este prezentată respectiva ştire.


         „Dacă oamenii cred în mitul atotputerniciei media, această putere va deveni mai devreme sau mai târziu reală, le va împiedica accesul la realitatea înconjurătoare. Nu puterea media blochează participarea, ci credinţa oamenilor că nu au nicio putere în raport cu puterea media.” (Schudson)

                    Selectivitatea ştirilor se face la nivelul subiectivităţii, reporterii prezintă ceea ce lor li se pare mai interesant, deoarece este imposibil ca media să relateze tot ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător. Astfel există o cantitate enormă de ştiri care sunt omorâte în fiecare zi.
Pentru a capta deci atenţia mass-media evenimentele trebuie să fie personalizate, dramatice, violente, concrete, proaspete, deviante, neobişnuite, urmărindu-se creşterea audienţei şi, deci a profitului.

                Tot televiziunea este cea care generează obligativitatea de „a face să se vadă” ceea ce determină apoi dorinţa sau necesitatea de „a se face văzut”. Ceea ce dă naştere pseuoevenimentului.

Pentru a fi recunoscută informaţia nu apare brută, ci trebuie să aibă costumaţia corectă. Pseudoeveimentele se transformă în ştiri fabricate. Iar ceea ce le face să fie reale sau presante este faptul că reuşesc să fie imprimate în conştiinţa publică.


                    „ Televiziunea soseşte întotdeauna acolo unde cineva se agită, protestează, demonstrează, ocupă edificii, blochează şosele şi căi ferate, pe scurt, iese la atac. Se va spune: se întâmplă aşa deoarece atacul înseamnă spectacol, iar televiziunea este spectacol. Numai că lumea reală nu este spectacol, iar cine o transformă astfel îi deformează problemele şi ne dezinformează asupra realităţii.” ( Sartori)

Obsesia pentru actualitate, certitudinea că, oricând am deschide televizorul nu vom da peste un ecran gol, sau peste linişte absolută are implicaţii practice deosebite. Anunţul cu privire la faptul că nu există nimic nou ar produce anxietate, nesiguranţă, panică şi chiar şoc… ar duce la o adevărată explozie a zvonurilor.

                        „ Trăim într-o lume în care există din ce în ce mai multă informaţie şi din ce în ce mai puţină semnificaţie.” ( Baudrilard)
Pierduţi în hăţişul informaţiilor, al ştirilor care vin de pretutindeni şi încontinuu, oamenii îşi pierd capacitatea de a şti ce informaţii sunt relevante pentru soluţionarea problemelor care îi preocupă şi care au consecinţe reale asupra existenţei lor.

                     Mass-media nu mai sunt altceva decât un instrument miraculos de destabilizare a realităţii şi a adevărului , a întregului adevăr istoric şi politic. Dependenţa narcotică faţă de mass-media imposibilitatea de a trăi fără ele, nu sunt rezultatul unei dorinţe de cultură,comunicare, informaţie, ci al unei dorinţe de pervertire a adevărului şi a falsităţii de distrugere a semnificaţiei.
Hiper-realitatea se referă la realităţi construite care devin mai reale decât realul la care pretind că se referă.

Televiziunea=vedere de departe, aducerea în faţa unui public spectator a unor lucruri de văzut de pretutindeni din orice loc şi de la orice distanţă.

Televiziunea nu este doar un instrument de comunicare, ea este în acelaşi timp paidèia- un instrument de educare a copilului. Un copil care are sub trei ani nu înţelege ceea ce vede , dar cu atât mai mult „absoarbe” violenţa ca pe un model incitant şi chiar de succes în viaţă. Nu doar violenţa este problema, copilul este de fapt un burete care absoarbe şi înregistrează fără discernământ tot ce vede.
Copilul format de vedere se mărgineşte la a fi un om care nu citeşte, şi deci, de cele mai multe ori un „ramolit de ecran” înrobit pe viaţă de videogames.
Dacă Biblia spune că „la început a fost cuvântul” astăzi putem spune că „la început este imaginea”.

Odată cu imaginea care ia locul cuvântului se înscăunează o cultură juvenilă descrisă astfel de Alberoni: „ copiii trec prin lumea adultă a şcolii, a statului, a profesiei ca nişte clandestini. La şcoală ascultă cu apatie nişte lecţii pe care le şi uită repede. Nu citesc ziarele. Se baricadează în propria cameră cu posterele eroilor lor, privesc la propriile lor spectacole, merg pe stradă cufundaţi în muzica lor. Se trezesc numai atunci când se adună noaptea la discotecă, când în sfârşit gustă beţia de a se înghesui unii în alţii, beatitudinea de a exista ca unic trup colectiv dănţuitor.”
Televiziunea face bine şi face rău, ajută şi dăunează,distrează şi amuză. Acest fapt pozitiv se referă însă la „televiziunea spectacol”… şi totuşi televiziunea transformă totul în spectacol, iar prin asta efortul omului de a se trezi în faţa realităţii nu mai reprezintă un progres ci un regres fundamental, şi anume : sărăcirea înţelegerii.( prin televiziune omul află lucruri concrete, însă acestea îl invadează, el nemaiavînd capacitatea de le filtra prin propriile sale simţuri, homo videns devenind astfel un om sărac în înţelegere).
Trebuie să acceptăm inevitabilul:răspândirea multimedia este într-adevăr inevitabilă, însă un lucru inevitabil nu trebuie acceptat orbeşte.
Cine caută cunoaştere o găseşte pe internet. Însă câţi utilizează internetul ca instrument de cunoaştere? Ca instrument practic internetul are un viitor exploziv, însă ca instrument de elevare culturală viitorul său este unul modest.
Sergio Lepri: „ internetul e mare vastă pe care e pasionant să navighezi […] , dar o mare pe care după câteva zile de navigat e de preferat să o priveşti fără să te mai mişti din port.” Pentru că de internet şi în internet te poţi sufoca. Prea multe opţiuni ne fac să plesnim de opţiuni, iar năvala de mesaje ne omoară cu mesajele.

Terrific way to waste time=internet. Revărsarea de tâmpenii este evidentă, iar internetul este un formidabil multiplicator al acestora.
Interacţiunile în reţea sunt un substitut al interacţiunilor faţă-în-faţă. De fapt schimburile de mesaje pe computer ne lasă tot singuri în faţa unei tastaturi.
Video(it.=ecran)= suprafaţa televizorului pe care apar imaginile, iar nu a vedea.
Televiziunea informează, adică furnizează ştiri privitoare la noţiuni. Informaţia nu înseamnă cunoaştere. A acumula noţiuni nu înseamnă şi a le înţelege.
„Imaginea nu minte”, un slogan care demult nu mai este adevărat. O fotografie minte dacă este rodul uni fotomontaj, iar televiziunea evenimentelor, atunci când ajunge le telespectator, este în întregime fotomontaj.

Video-dependentul are mai puţin simţ critic decât cel care este încă un homo sapiens, un animal simbolic.
Televiziunea omogenizează modurile de viaţă şi gusturile în întreaga lume. Ea fărâmiţează lumea într-o puzderie de sate , reducând-o în acelşi timp la formatul sat. Micul ecran „satifică”

Tabloul de ansamblu este următorul: în timp ce realitatea se complică, iar complexităţile sporesc vertiginos, minţile se simplifică şi noi creştem. Un video-copil care nu se maturizează, un adult care rămâne pentru toată viaţa ca un om căzut în mintea copiilor. Iar
aceasta este fundătura cea mai rea intre toate în care ne zbatem.
Nu mai avem un om care să „domnească” graţie tehnologiei inventate de el, ci mai degrabă avem un om supus tehnologiei, dominat de maşinăriile lui. Inventatorul e strivit de invenţiile sale.
Generaţia digitală sau digeraţii spun libertate dar înţeleg cantitate şi viteză, ceea ce nu are cu nimic de a face cu libertatea şi alegerea. Riscăm să ne sufocăm într-un prea mult de care ne apărăm prin respingere, ceea ce ne lasă să planăm între prea mult şi nimic.
Gianbattista Vico: societate de vite îngrozitoare lipsite de capacitatea de reflecţie, dar înzestrate din belşug cu simţuri şi fantezie. Vita lui Vico paşte şi se înmulţeşte şi în ziua de astăzi. Omul post-gândirii este incapabil de reflecţie abstractă şi analitică, tot mai bâlbâit în demonstraţia logică şi în deducţia raţională, dar în acelaşi timp mai puternic în sensul vederii şi al fantazării(universuri virtuale). Cu cât avansează mai mult tehnologia produce un om mai „prostănac de credul” decât omul medieval. Omul contemporan trăieşte fără suportul unei viziuni coerente asupra lumii. El crede pentru că nu există niciun motiv de a nu crede.

Din 10 ştiri opt sunt, pe toate reţelele aceleaşi, concurenţii media joacă la sigur: în loc să se diferenţieze ei se suprapun.

Un om care îşi piere capacitatea de abstracţie( degajarea din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale) este incapabil de orice raţionalitate, şi prin urmare e un animal simbolic care nu mai este capabil să susţină şi să alimenteze lumea construită de homo sapiens. El devine un homo insipiens ( un ignorant).
Omul e redus la o pură relaţie „homo comunicans” , cufundat în neîncetatul flux mass-medial. Homo comunicans: comunicând ce anume? Golul comunică golul, iar video-copilul este numai dizolvat în fluxurile mass-mediale.
Oamenii vite sunt exaltaţii comunicării perpetue, anti-gândirea lor este o simplă pierdere a gândirii, o banală cădere în incapacitatea de a articula idei clare şi distincte. Mass-media şi mai ales televiziunea sunt gestionate astăzi de subcultură, de persoane lipsite de cultură.
Televiziunea promovează şi premiază extravaganţa, absurditatea şi ţicneala, îi favorizează pe trăsniţi, pe excitaţi, pe exageraţi şi pe mincinoşi, ajutând astfel la întărirea şi înmulţirea lui homo insipiens.
Revenirea, de la incapacitatea de a gândi la aceea de a gândi, se va face, susţine Sartori, dacă vom şti să apărăm din răsputeri lecturile, cartea şi într-un cuvânt cultura scrisă.

Pierderea culturii scrise nu e compensată de dobândirea unei culturi audio-vizuale. Între cele două culturi există numai contradicţie. Lectura cere singurătate, concentrare asupra paginii, capacitatea de a aprecia limpezimea şi distincţia. Pe când homo videns exprimă caracteristici total opuse: „lectura îl oboseşte, e fascinat şi sedus de imagine. Renunţă la legătura logică, la înlănţuirea raţională, la reflecţia ce implică în mod necesar întoarcerea asupra sinelui. Alege pentru sine the living on self-demand, acel mod de viaţă specific bebeluşului care mănâncă atunci când îi vine, doarme , se trezeşte-îşi satisface nevoile la întâmplare.” (Ferrarotti)

Pentru remediere trebuie să se pornească întotdeauna de la conştientizare. Părinţii, chiar dacă în ziua de astăzi nu mai înseamnă mare lucru, ar trebui să se înspăimânte de ceea ce ar putea deveni copiii lor: din ce în ce mai multe suflete pierdute, dezorientaţi, anomici, plictisiţi, în tratament la psihanalist, aflaţi în criză depresivă, pe scurt „bolnavi de gol interior”.
Iar şcoala în loc să se opună video-copilului îl întăreşte, şi îl „distrează”, umplând sălile de clasă cu televizoare şi cu word processors. Astfel bieţii copii nu mai învaţă nici măcar scrisul, cititul fiind total marginalizat.
Televiziunea nu ar trebui să educe, însă în absenţa unor educatori mai buni povara educaţiei cade pe umerii ei. Nici măcar părinţii nu mai reprezintă o structură de autoritate. Video-copilul este marcat pe viaţă de predispoziţie la joc.
E adevărat că o imagine poate valora mai mult decât o mie de cuvinte. dar e şi mai adevărat că o mie de imagini nu creează nici măcar un singur concept ( cum ar fi libertate, fericire, drept, inteligenţă etc). Rezultă deci că:
 vederea nu înseamnă cunoaştere
 cunoaşterea poate fi ajutată de vedere
 aceasta nu constituie o piedică pentru ca acea cunoaştere prin concepte să se desfăşoare cu totul în afara vizibilului

sâmbătă, aprilie 4



"Omul e clădit astfel încât acţiunile îi fac o impresie mai puternică decât adevărul"


                                                                                                                                          Erasmus