Ne aflăm în plină şi extrem de rapidă evoluţie multi-media (unificarea într-un singur mediu a cuvântului scris şi vorbit, a sunetului şi a imaginii). Un proces cu multe tentacule (internet, PC, ciberspaţiu), care se caracterizează însă printr-un numitor comun: tele-vederea , şi prin aceasta o tele-trăire a noastră. Fenomenul video îl transformă pe homo sapiens produs de cultura scrisă, într-un homo videns, în care cuvântul e detronat de imagine. Totul devine vizualizat. Tele-vederea schimbă treptat natura omului. Lumea în care trăim se sprijină deja pe umerii firavi ai „video-copilului”: un exemplar foarte recent de fiinţă umană educată de tele-vedere – în faţa unui televizor – înainte chiar să înveţe să scrie şi să citească.
Mass-media: amestec de seducţie şi anxietate
Fascinaţie, seducţie, atenţie, îngrijorare, teamă, anxietate, nervozitate, o gamă largă de sentimente şi de raportări pe care le inspiră comunicarea mass-media.
La nivelul omului obişnuit seducţia se simte prin faptul că oamenii au nevoie de mass-media dintr-o multitudine de motive:
dorinţa dea fi informaţi sau de a „părea” informaţi,
dorinţa de a nu fi excluşi ca urmare a lipsei de informare,
nevoia de a fi la curent cu evenimentele, de a avea senzaţia participării la desfăşurarea acestora,
dorinţa de a avea subiecte de conversaţie comune cu ceilalţi.
Motive amestecate şi aşteptări diverse care se referă la cantitatea de „nou” pe care vrem să o găsim în mijloacele de informare.
Refuzul de a vorbi cu presa devine ştire în sine.
Mass-media şi-a impus propria logică asupra modului în care percepem evenimentele, asupra modului în care ne raportăm la realitate.
Ştirile se corelează cu:
pierderea contactului cu lumea reală,
seducţia”realităţii mediatizate”,
tirania noului,
dependenţa de tehnologie,
povara informaţională,
şi dominaţia imaginii.
Realitatea lumii nu mai este obiectivă dar face parte din mine însumi
EA EXISTĂ ÎN MINE -EU EXIST ÎN EA
Societatea contemporană s-a transformat într-o societate condusă de opinie publică.
